căciór (-oáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităților animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II , 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur „rață”. – Der. căciorie, s.f. (extravaganță, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi). Vezi definitia »

AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Dispozitiv mecanic pentru amestecarea unor substanțe, în scopul omogenizării lor. – V. malaxor. – Din amesteca + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

HAUSTÓR s. m. organ de fixare la unele plante parazite, cu care acestea absorb hrana din plantele parazitate. (< engl. haustorium, lat. haustor) Vezi definitia »

CVADRIREACTÓR adj., s.n. (Avion) cu patru motoare cu reacție. [Pron. -re-ac-, var. cuadrireactor adj., s.n. / < fr. quadriréacteur]. Vezi definitia »

INFLAMATÓR, -OÁRE adj. Care se manifestă printr-o inflamație; care produce o inflamație. [Cf. lat. inflammatorius, fr.inflammatoire]. Vezi definitia »