ARTICULÁ, articulez, vb. I. 1. Tranz. A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. Tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. Refl. A se lega prin articulații. – Din fr. articuler, lat. articulare. Vezi definitia »

tuzlá (-ále), s. f. – Salină. Tc. tuzla (Tiktin). Sec. XVIII, înv., s-a păstrat ca toponim. – Der. tuzlama, s. f. (mîncare din picioare și burtă de vacă), din tc. tuzlama „sărătură” (Șeineanu, II, 371). Vezi definitia »

DEZAUREOLÁ vb. tr. a lipsi (pe cineva) de aureolă. (< fr. désauréoler) Vezi definitia »

preumblá, preúmblu, vb. I (înv. și pop.) 1. a (se) plimba. 2. (fig.) a îndrepta, a arunca (privirea). Vezi definitia »

CARACALLA (Marcus Aurelius Antoninus), împărat roman (211-217 ), fiul lui Septimiu Sever. A instituit un regim autoritar de o cruzime rară. În 212 a acordat tuturor oamenilor liberi din imperiu cetățenia romană („Constituția antoniană”). Asasinat din ordinul lui Macrinius, prefectul pretoriului. Vezi definitia »