CASERÓLĂ s.f. 1. Capsulă de porțelan cu coadă, folosită la topirea în laborator a substanțelor vâscoase și puțin volatile. 2. Vas de bucătărie cu coadă și fund plat, asemănător cratiței. 3. Carenajul elicei. [< fr. casserole]. Vezi definitia »

a lua o trântă expr. a se împiedica și a cădea. Vezi definitia »

METÓPĂ, metope, s. f. Spațiu dintre triglifele frizei unui templu doric, închis cu o placă de piatră netedă sau decorată cu picturi sau cu basoreliefuri. – Din fr. métope, lat. metopa. Vezi definitia »

PARAMORFÓZĂ s. f. proces de transformare a structurii unui mineral, păstrând compoziția chimică și forma exterioară a cristalului inițial. (< germ. Paramorphose) Vezi definitia »

RETRORACHÉTĂ s. f. motor-rachetă a cărui forță de propulsie este dirijată în sens invers față de direcția de plasare, în scopul frânării. (< engl. retrorocket) Vezi definitia »