tróiță (-țe), s. f. – 1. Treime. – 2. Triptic. – 3. Crucifix, rugă. Sl. (rus.) troica (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 423). – Der. troicinic, adj. (se zice despre imnurile liturgice care slăvesc Sfînta Treime), din sl. troičῑnŭ (Tiktin). Vezi definitia »

TELURÚRĂ, telururi, s. f. (Chim.) Sare a hidrogenului telurat. – Din fr. tellurure. Vezi definitia »

PISĂGEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a pisăgi. ♦ Fig. Bătaie zdravănă. ♦ Fig. Cicăleală, sâcâială, pisălogeală. ♦ Fig. Toceală, buchiseală. – Pisăgi + suf. -eală. Vezi definitia »

POLIOENCEFALÍTĂ s.f. (Med.) 1. Encefalită care afectează în mod predominant substanța cenușie. 2. Encefalită poliomielitică. [< fr. polioencéphalite]. Vezi definitia »

METAPLÁSMĂ, metaplasme, s. f. Schimbare survenită în forma unui cuvânt prin adăugarea sau prin înlăturarea unui sunet; formă a cuvântului rezultată din această schimbare. – Din fr. métaplasme, germ. Metaplasmus. Vezi definitia »