DENUDÁTIE, denudații, s.f. 1. Proces complex de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea, alterarea si erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate si acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase; denudare. 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din fr. dénudation, lat. denudatio. Vezi definitia »

MÚCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limită, la extremă. 2. Margine, dungă a unui lucru, a unei suprafețe. ◊ Expr. Bătuți pe muchie = (despre o sumă de bani) din care nu lipsește nimic, care este întreagă, exactă. 3. Marginea din afară, porțiune laterală a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusă tăișului unor unelte de tăiat. ♦ Expr. (Ca sau cât) (de) o muchie de cuțit = foarte îngust, foarte subțire; foarte puțin. Pe muchie de cuțit = într-o situație critică, în primejdie. 4. Partea cea mai înaltă, ascuțită și prelungită, a unui munte, a unui deal, a unei stânci; creastă, coamă, culme; p. ext. coastă a unui munte sau a unui deal; pantă, povârniș. [Pr.: -chi-e. – Var.: múche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus). Vezi definitia »

SINOVECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie chirurgicală a sinovialei unei articulații. [Gen. -iei. / < fr. synovectomie]. Vezi definitia »

PARODONTOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă de parodontopatii. – Din fr. parodontologie. Vezi definitia »

NEUROPSIHOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul nervos central. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologie. Vezi definitia »