MÍNIM, -Ă I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ centru de joasă presiune atmosferică. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus) Vezi definitia »

TALÍM s. n. v. talâm. Vezi definitia »

CHIM s. n. amestec din digerarea parțială a alimentelor în stomac. (< fr. chyme, lat. chymus, gr. khymos, umoare) Vezi definitia »

sétim s.n. (înv.) salcâm, mălin. Vezi definitia »

IM- elem. in¹-. Vezi definitia »