chendélă (-le), adj. f. – Lăuză. Origine incertă. Trebuie să fie cuvînt săs. înrudit cu Kind „copil” (DAR). În Trans de Sud. Vezi definitia »

scaloíță, scaloíțe, s.f. (pop.) scaloian cu înfățișarea unei femei. Vezi definitia »

BRONȘÍTĂ s. f. inflamație a bronhiilor, manifestată prin tuse. (< fr. bronchite) Vezi definitia »

dádă (dáde), s. f. – Nume care se dă de obicei la țară unei surori mai mari, unei mătuși, și, în general, unei femei mai în vîrstă. – Mr. dadă. Tc. dada „stăpîna casei, gospodină”, probabil în parte prin intermediul bg., sb., mag. dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der. dădacă, s. f. (doică); dădăci, vb. (a crește; a educa, a forma, a călăuzi); dădăceală, s. f. (creștere; educație, grijă); daică, s. f. (Olt., Munt., stăpîna casei; soră mai mare), din sb. dajka, dim. de la dada; cf. dodă. Vezi definitia »

REMÍZĂ s. f. I. 1. partidă de șah în care cei doi jucători consimt reciproc la un rezultat de egalitate. 2. formă de retribuire a muncii sub formă de cotă procentuală în funcție de munca prestată și rezultatele obținute. 3. operație financiară de achitare a unei datorii în străinătate prin transmiterea către un creditor a unui document de plată. ◊ comision; reducere, rabat. II. 1. clădire destinată pentru adăpostirea (auto)vehiculelor rutiere, mașinilor agricole, locomotivelor etc. 2. pădurice care servește ca loc de adăpost pentru vânat. (< fr. remise) Vezi definitia »