just (jústă), adj. – Conform cu adevărul, drept, echitabil. Fr. juste. – Der. justețe, s. f. (însușirea a ceea ce este just), format pe baza. fr. justesse; justifica, vb., din lat. iustificare; justiție, s. f., din lat. iustitia (sec. XIX); justificabil, adj.; justificativ (var. justificator), adj., din fr. Vezi definitia »

RACHETÍST, rachetiști, s. m. Militar care face parte dintr-o unitate de rachete¹ (2). – Rachetă¹ + suf. -ist. Vezi definitia »

CONTRABASÍST, -Ă, contrabasiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la contrabas (1); contrabas (2). – Din fr. contrebassiste. Vezi definitia »

ENCOMIÁST s.m. (Liv.) Persoană care rostește elogiul cuiva; panegerist. [Pron. -mi-ast. / < it. encomiaste]. Vezi definitia »

GÂNDIRÍST, -Ă, gândiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gândirismului, privitor la gândirism, specific gândirismului. 2. S. m. și f. Adept al gândirismului. – „Gândirea” (n. pr.) + suf. -ist. Vezi definitia »