NEBUNÍE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie. Vezi definitia »

DESCONSIDERÁȚIE s. f. desconsiderare. (după fr. déconsidération) Vezi definitia »

OFTALMODINÍE s. f. nevralgie oculară. (< fr. ophtalmodynie) Vezi definitia »

NUMEROTÁȚIE s.f. Numerotare. [Gen. -iei. / cf. fr. numérotation]. Vezi definitia »

idénie, idénii, s.f. (reg.) încercare. Vezi definitia »