VOLUNTARÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia existența se întemeiază pe anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau pe o voință cosmică oarbă. 2. Concepție sociologică care neagă existența legilor obiective ale naturii și necesitatea lor în societate și atribuie voinței (individuale sau colective) o importanță primordială, hotărâtoare. 3. Concepție psihologică care atribuie proceselor voliționale rolul hotărâtor în viața psihică. – Din fr. volontarisme (după voluntar). Vezi definitia »

TRADIȚIONALÍSM s. n. Atașament (exagerat) față de tradiție; atitudine dictată de acest atașament. ♦ (În mișcarea culturală și literară) Tendință excesivă spre folclor, istorie etc., care se opune modernismului și respinge ideea de civilizație; supraevaluare a tradiției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. traditionalisme. Vezi definitia »

SIMULTANEÍSM s.n. 1. Faptul de a se petrece simultan. 2. Procedeu de narațiune constând în a prezenta fără tranziție evenimente care se desfășoară simultan în diverse locuri. 3. Tehnică de a picta care constă în a suprapune la același obiect două puncte de vedere diferite. [Pron. -ne-ism. / germ. Simultaneismus]. Vezi definitia »

ANGIOSPÁSM s. n. contracție spasmodică a unui vas sangvin. (< fr. angiospasme) Vezi definitia »

CROMATÍSM s. n. 1. Proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberație cromatică. 2. Succesiune de mai multe sunete aliate la distanță de un semiton; structură melodică în care predomină intervale de semiton. – Din fr. chromatisme. Vezi definitia »