HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, la locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum. Vezi definitia »

IRIZÁBIL, -Ă adj. (Rar) Susceptibil a iriza. [Cf. fr. irisable]. Vezi definitia »

AMFIPROSTÍL s. n. templu antic cu portice pe ambele laturi frontale. (< fr. amphiprostyle) Vezi definitia »

CONTRIBUÁBIL, -Ă s. m. f. persoană, fizică sau juridică, supusă unui impozit. (< fr. contribuable) Vezi definitia »

INTERMINÁBIL, -Ă adj. care nu se (mai) termină, nesfârșit (de lung). (< fr. interminable, lat. interminabilis) Vezi definitia »