Definita cuvantului cominatoriu
COMINATÓRIU, -IE adj. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ♦ clauză ĩe = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ĩi = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. (< fr. comminatoire, lat. comminatorius)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu cominatoriu
GERÁNIU s.m. Plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale; mușcată. V. pelargonie. ◊ Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie și în cosmetică. [Pron. -niu. / < fr. géranium, cf. gr. geranion]. Vezi definitia »
TABLÍNIU s.n. Mică sală în casele romane, situată între atrium și peristil. [Pron. -niu. / < lat. tablinium]. Vezi definitia »
icirlíu, icirlíi, s.m. (înv.) slujbaș în palatul domnesc. Vezi definitia »
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. Vezi definitia »
COLOFÓNIU1 s.n. v. colofon. Vezi definitia »