COMPETÉNT, -Ă, competenți, -te, adj. 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuția, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptățit. [Var.: (înv.) competínte adj.] – Din fr. compétent. Vezi definitia »

PESTILÉNT, -Ă adj. 1. pestilențial (2). 2. (fig.) corupător. (< fr. pestilent) Vezi definitia »

CEMENT (‹ fr.) s. n. 1. Agent folosit în operația de cementare; amestec de cementare. 2. (ANAT.) Substanță dură care intră în structura dinților. ♦ C. intercelular = substanță care leagă celulele între ele. 3. (În stomatologie) Substanță utilizată pentru obturarea spațiilor cariate. 4. (MED. VET.) Boală contagioasă provocată de un virus la purceii de 8-10 săptămîni. Vezi definitia »

ELECTRIZÁNT, -Ă, electrizanți, -te, adj. Care electrizează. – Din fr. électrisant. Vezi definitia »

NUTÁNT, -Ă adj. (despre organele plantelor) cu partea terminală aplecată în jos. (< fr. nutant, lat. nutans) Vezi definitia »