Definita cuvantului complement
COMPLEMÉNT s. n. 1. complinire; ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi. complementul unui număr = număr care se obține prin scăderea unui alt număr inițial. ◊ (mat.) unghi care, împreună cu un unghi dat, însumează 90°. 2. parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau adverb. ◊ obiect (6). 3. alexină. (< fr. complément, lat. complementum)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu complement
AUTOCOLÁNT s. n. etichetă care se poate lipi fără a fi umezită. (< fr. autocollant) Vezi definitia »
IMINÉNT, -Ă adj. Pe punctul de a se produce; apropiat; inevitabil. [< fr. imminent, it. imminente, lat. imminens]. Vezi definitia »
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Porțiune de conductă care face legătura între o conductă principală (de apă, de gaz etc.) și una secundară. – După fr. branchement. Vezi definitia »
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent. Vezi definitia »
GRIMPÁNT, -Ă adj. (Despre plante) Cățărător. [< fr. grimpant]. Vezi definitia »