Definita cuvantului complement
COMPLEMÉNT s. n. 1. complinire; ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi. complementul unui număr = număr care se obține prin scăderea unui alt număr inițial. ◊ (mat.) unghi care, împreună cu un unghi dat, însumează 90°. 2. parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau adverb. ◊ obiect (6). 3. alexină. (< fr. complément, lat. complementum)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu complement
INDOLÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de energie; leneș, nepăsător. (< fr. indolent, lat. indolens) Vezi definitia »
CONVALESCÉNT, -Ă s. m. f. bolnav în convalescență. (< fr. convalescent, lat. convalescens) Vezi definitia »
MASTODÓNT s. m. 1. proboscidian fosil, asemănător cu elefantul, care avea patru defense îndreptate înainte, iar pe maxilare molari mamelonați. 2. (fam.) om, lucru de un volum enorm. (< fr. mastodonte) Vezi definitia »
ACOMPANIAMÉNT s.n. Însoțire cu vocea sau cu un instrument a melodiei principale dintr-o piesă muzicală; acord care însoțește sau susține melodia principală a unui cântec. [Cf. fr. accompagnement, it. accompagnamento]. Vezi definitia »
STRESSÁNT, -Ă adj. v. stresant. Vezi definitia »