Definita cuvantului complet
COMPLÉT, -Ă I. adj. întreg, desăvârșit, deplin. ♦ opere ~ e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. în întregime, cu desăvârșire. III. s. n. 1. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem. 3. compleu. (< fr. complet, lat. completus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu complet
marafét (maraféturi), s. n. – 1. (Înv.) Îndemînare, dibăcie. – 2. (Înv.) Intermediere, mijloc, organ. – 3. Truc, vicleșug. – 4. Capcană, cursă, prefăcătorie, intrigă. – Mr. murafete, megl. murafet. Tc. marifet, din arab. mả rifa (Roesler 598; Șeineanu, II, 247; Lokotsch 1418), cf. ngr. μαραφέτι „mijloc”, alb. marifet, bg. murafet și rus. marafety podpuskatĭ „a-și bate joc”, pe care Vasmer, II, 98 îl consideră de origine obscură și care pare a proveni din rom. – Der. marafetos, adj. (viclean, înșelător); marafetui, vb. refl. (a se purta). Vezi definitia »
paret din fazan Vezi definitia »
PSEUDOESTÉT, -Ă s. m. f. fals estet. (< pseudo- + estet) Vezi definitia »
SEPTOLÉT s. n. (muz.) diviziune ritmică specială din șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. (< fr. septolet) Vezi definitia »
nemzét, nemzéturi, s.n., adv., adj. (înv.) 1. popor, națiune; neam. 2. (adj.; adv.) de demult, din alte vremuri, vechi. Vezi definitia »