Definita cuvantului complice
COMPLÍCE s. m. f. cel care înlesnește sau ajută la săvârșirea unei fapte; părtaș. (< fr., it. complice)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu complice
OARECÉ pron. nehot. (Înv. și reg.) Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva, oareceva; oareșice. ♦ (Adverbial) Puțin, câtva. – Oare + ce. Vezi definitia »
DESTOÁRCE, destórc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărât să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60. Vezi definitia »
DEUCE s.n. (Sport) Situație la tenis în care un jucător trebuie să câștige două puncte consecutive spre a câștiga jocul, respectiv setul. [Pron. dius. / < engl. deuce]. Vezi definitia »
REDESFÁCE vb. III. tr. A desface din nou. [< re- + desface, după fr. redéfaire]. Vezi definitia »
abzíce vb. tr. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. absagen) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z