Definita cuvantului compoundare
COMPOUNDÁRE PAUN-/ s. f. 1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu cel indus. 2. adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. (după fr. compoundage)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu compoundare
PÚLBERE, pulberi, s. f. 1. Material solid care se prezintă sub forma unor particule fine; praf, pudră. ◊ Expr. A se face (praf și) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful și) pulberea (sau praf și pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri. A ridica pe cineva din pulbere = a înălța pe cineva într-o situație foarte bună. A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecând de jos. A face pulberea praf = a nu face nici o ispravă. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care indică felul) Mulțime, puzderie. 2. Spec. (Înv.) Praf de pușcă. 3. Substanță explozivă care se prezintă în formă de firișoare sau de granule. – Lat. pulvis, -eris. Vezi definitia »
FIEȘCÁRE pron. nehot. v. fiecare. Vezi definitia »
ÎNGREȚOȘÁRE s. f. Faptul de a (se) îngrețoșa; senzație de greață, scârbă, dezgust. – V. îngrețoșa. Vezi definitia »
zuruíre s. f., g.-d. art. zuruírii; pl. zuruíri Vezi definitia »
ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura. Vezi definitia »