Definita cuvantului conclusiv
CONCLUSÍV, -Ă adj. care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție ~ ă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< fr. conclusif)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conclusiv
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ. Vezi definitia »
FURTÍV, -Ă adj. Pe furiș, pe sub ascuns. [< lat. furtivus, fr. furtif, it. furtivo]. Vezi definitia »
PERFECTÍV adj.n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acțiunea însăși a verbului, eliminând noțiunea de durată și insistând mai mult asupra începutului și a sfârșitului, a rezultatului acțiunii; (despre verbe) care are acest aspect. [Cf. fr. perfectif]. Vezi definitia »
CONTENTÍV, -Ă adj. (Med.) Care conține, menține poziția corectă a unui organ. [< fr. contentif]. Vezi definitia »
PERSUASÍV, -Ă adj. convingător; insistent, stăruitor. (< fr. persuasif) Vezi definitia »