SEF s.n. v. seif. Vezi definitia »

CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif). Vezi definitia »

șaléf, șaléfuri, s.n. (reg.) salvie. Vezi definitia »

ȘEF, -Ă s. m. f. 1. persoană care conduce un colectiv, o instituție, o organizație, un compartiment de muncă etc.; conducător (II). ♦ ~ de orchestră = dirijor. 2. ~ de lucrări = grad didactic în învățământul superior, între asistent și conferențiar. (< fr. chef) Vezi definitia »

ALTORELIÉF s.n. Lucrare de sculptură al cărei relief este puternic ieșit în afară, fără a se desprinde însă de fondul pe care stă. [După it. alto relievo, fr. haut-relief]. Vezi definitia »