MAXIMALÍSM s.n. (Rar) Adaptarea franceză a leninismului. [< maximalisme]. Vezi definitia »

ABSTRACȚIONÍSM s. n. Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare, ideile și sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; artă abstractă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. abstractionnisme. Vezi definitia »

VEDÍSM s.n. Ansamblul credințelor și ritualurilor cuprinse în Vede; brahmanism primitiv. [< fr. védisme]. Vezi definitia »

REVIZIONÍSM s. n. 2. a. Curent în socialismul revoluționar marxist care acordă întâietate unui spirit de evoluție în defavoarea celui revoluționar. b. Practică politică care, sub acoperirea adaptării teoriei marxiste circumstanțelor, îi denaturează caracterul revoluționar. c. Curent ideologico-politic, variantă a oportunismului de dreapta, apărut în mișcarea muncitorească, ce revizuiește bazele filozofiei, economiei și politicii marxist-leniniste, denaturând conținutul lor revoluționar. [a. MW, b. TLF, c. DEX '75] Vezi definitia »

FOTÍSM s. n. senzație vizuală, cu punct de plecare de la un alt analizor decât cel optic, observată în perceperea imaginilor colorate. (< fr. photisme) Vezi definitia »