MANDRAGÓRĂ s.f. Plantă erbacee cu rădăcină cărnoasă și ramificată ca degetele unei mâini și cu flori de culoare violet-deschis; (p. restr.) rădăcina acestei plante. [< fr. mandragore, it. mandragora, cf. lat., gr. mandragoras]. Vezi definitia »

ROCHÍȚĂ, rochițe, s. f. Diminutiv al lui rochie; rochioară. ◊ Compus: (Bot.) rochița rândunicii = volbură. – Rochie + suf. -iță. Vezi definitia »

CORNALÍNĂ s. f. varietate roșie-oranj de agat, piatră semiprețioasă. (< fr. cornaline) Vezi definitia »

tróică (-ci), s. f. – Sanie rusească cu trei cai. Rus. troĭka. Vezi definitia »

ALBINÚȚĂ, albinuțe, s. f. Albiniță. – Din albină + suf. -uță. Vezi definitia »