Definita cuvantului concret
CONCRÉT, -Ă I. adj. 1. care se poate percepe prin simțuri; palpabil. ◊ (despre substantive) care denumește obiecte perceptibile prin simțuri. ♦ muzică ~ă = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice. 2. precis, (bine) determinat. II. s. n. categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însușiri, laturi ale obiectelor și fenomenelor. (< fr. concret, lat. concretus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu concret
EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète. Vezi definitia »
NOMOTÉT s. m. (în Atena antică) membru al unei comisii însărcinate cu revizuirea constituției, a legilor etc. (< fr. nomothète) Vezi definitia »
PICHÉT2 s.n. Numele unui joc de cărți. [< fr. piquet]. Vezi definitia »
SONÉT s.n. Poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rima îmbrățișată și două terține cu rima liberă, ultimul vers cuprinzând ideea dezvoltată în poezie. [Cf. fr. sonnet, it. sonnetto]. Vezi definitia »
șirét (-eátă), adj. – Viclean, perfid. – Mr. șiret. Tc. (arab.) șirret (Roesler 609; Șeineanu, II, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), cf. ngr. σιρέτης. – Der. șiretenie, s. f. (viclenie, perfidie); șiretlic (var. Mold. șireclic, șiriclic), s. n. (vicleșug, șmecherie), din tc. șirretlik; șireție, s. f. (înv., viclenie). Vezi definitia »