ROENTGENOLUMINESCÉNȚĂ s. f. elem. röntgenoluminescență. Vezi definitia »

verígă (-gi), s. f. – 1. Inel. – 2. Cerc. – Mr. vărigă, megl. virigă. Sl. veriga (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), cf. bg., sb., slov., rus. veriga. – Der. verigar, s. m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigaș, s. m. (înv., codoș, intrigant); verigașe, s. f. (înv., codoașă); verigășie, s. f. (codoșlîc); verigășos, adj. (de codoș); verigat, adj. (prins în verigi, strîns; se zice și despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, s. m. (o plantă parazită, Orobanche caryophyllacea); verighetă, s. f. (inel de nuntă). Vezi definitia »

profesorícă s.f. (înv.) profesoriță. Vezi definitia »

PARAFLÁCĂRĂ s.f. Piesă metalică care protejează tija pistonului contra flăcărilor din cilindru la motoarele cu autoaprindere. [< para- + flacără]. Vezi definitia »

șvártă, șvárte, s.f. (reg.) 1. casă dărăpănată. 2. odaie. Vezi definitia »