STABILIZÁNT s.m. 1. Stabilizator. 2. Substanță care se adaugă explozivilor pentru a le asigura stabilitatea în timpul conservării lor. [Cf. fr. stabilisant]. Vezi definitia »

DIZIDÉNT, -Ă s.m. și f. v. disident. Vezi definitia »

GISMÉNT, gismente, s. n. Unghi format de axa unui avion cu direcția către un post² de emisie terestru. – Din fr. gisement. Vezi definitia »

ARANJAMÉNT s. n. 1. acord, înțelegere. 2. mod de alcătuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement) Vezi definitia »

PRESCIÉNT, -Ă adj. înzestrat cu capacitatea de a ști dinainte ce urmează; prevăzător. (< fr., engl. prescient) Vezi definitia »