Definita cuvantului condiționare
CONDIȚIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a condiționa. ◊ stabilire a unui raport de dependență. 2. (tehn.) operație prin care se modifică proprietățile fizico-mecanice ale unor materiale. 3. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formării unor reflexe condiționate. (< condiționa)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu condiționare
DEBILITÁRE, debilitări, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. – V. debilita. Vezi definitia »
nepățíre s.f. (înv.) lipsă de experiență. Vezi definitia »
SABOTÁRE, sabotări, s. f. Acțiunea de a sabota și rezultatul ei. – V. sabota. Vezi definitia »
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Ne- + hotărâre. Vezi definitia »
DEZÍCERE s.f. Acțiunea de a (se) dezice și rezultatul ei; dezmințire, negare, retractare. [Var. deszicere s.f. / < dezice]. Vezi definitia »