IRONÍE s.f. 1. Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. Categorie estetică și filozofică desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ♦ Figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia – întrebare]. Vezi definitia »

OTOPLASTÍE, otoplastii, s. f. (Med.) Refacere plastică a urechii externe. – Din fr. ostoplastie. Vezi definitia »

REINSÉRȚIE s. f. 1. fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut. 2. reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier, a unui deficient în societate, într-o activitate productivă. (< fr. réinsertion) Vezi definitia »

GLIPTOGRAFÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul pietrelor antice gravate. [Gen. -iei. / cf. fr. glyptographie < gr. glyptos – gravat, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

TOPITORÍE, topitorii, s. f. Instalație pentru topirea unor materiale. ♦ Unitate industrială în care, din tulpinile de in, de cânepă etc., se separă, prin topire, fibrele textile liberiene și se prelucrează pentru obținerea fuiorului. – Topitor + suf. -ie. Vezi definitia »