LUMÂNĂRÍCĂ, lumânărele, s. f. 1. Diminutiv ai lui lumânare (1). 2. Plantă erbacee medicinală, cu frunze mari alterne, cele bazale în formă de rozetă, și cu flori galbene dispuse într-un spic (Verbascum thapsus). ♦ Compus: lumânărica-pământului = plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu frunze mari și flori albastre sau albe-gălbui (Gentiana asclepiadea). – Lumânare + suf. -ică. Vezi definitia »

CLORAMÍNĂ, cloramine, s. f. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și antiseptice. – Din fr. chloramine. Vezi definitia »

fulfúgă s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

IZOGÓNĂ s. f. v. izogon [în DN]. Vezi definitia »

CARTOTÉCĂ s.f. Totalitatea fișelor care cuprind date cu privire la evidența personalului sau a materialelor dintr-o întreprindere, dintr-o instituție. ♦ Cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră. V. fișier. [Cf. germ. Kartothek, cf. fr. cartothèque]. Vezi definitia »