RADICÁȚIE s. f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. – Din fr. radication. Vezi definitia »

ETNARHÍE, etnarhii, s. f. Provincie a Imperiului Roman, Bizantin sau Otoman. – Din fr. ethnarchie. Vezi definitia »

IMUNOTERAPÍE s. f. tratament în administrarea de seruri și vaccinuri care conțin antigeni sau anticorpi specifici bolii respective. (< fr. immunothéraphie) Vezi definitia »

BRADIESTEZÍE s. f. percepere întârziată a senzațiilor. (< fr. bradyesthésie) Vezi definitia »

EPITAXÍE s. f. 1. proces fizico-chimic de creștere a unui strat monocristalin pe un suport de asemenea cristalin. 2. (electron.) metodă de dopaj care încorporează impuritățile pe un cristal de germaniu sau de siliciu. (< fr. épitaxie) Vezi definitia »