MIÁZĂ¹, miaze, s. f. Nume dat bolilor provocate de larvele unor insecte care se localizează în diferite țesuturi sau cavități. – Din it. miasi. Vezi definitia »

PERGAMINÁTĂ adj. hârtie ~ = pergamin. (< it. pergamenato) Vezi definitia »

COÁJĂ, coji, s. f. 1. Țesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor și ramurilor unor plante (lemnoase); scoarță. ♦ Înveliș exterior al fructelor, al semințelor etc. 2. Înveliș, tare și calcaros, al oului. 3. (Înv.) Înveliș, tare și calcaros, al unor moluște sau al unor crustacee. 4. Partea exterioară, mai tare, a unor alimente coapte, fripte, dospite etc. ♦ Bucățică uscată rămasă din pâine, mămăligă etc. 5. Crusta unei răni care începe să se cicatrizeze. 6. Stratul exterior, tare și răcit, al globului pământesc. 7. Strat exterior, superficial, care acoperă un obiect, o piesă (metalică) etc. – Din sl. koža. Vezi definitia »

VERTÉBRĂ s. f. fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală. (< fr. vertèbre, lat. vertebra) Vezi definitia »

CROCHETĂ, crochete, s.f. Preparat culinar din compoziții diverse, picante sau dulci, în formă de bastonaș, balonaș, pătrat etc., trecut prin făină, ou și pesmet, apoi prăjit în ulei; servit drept gustare, garnitură sau desert. Vezi definitia »