INIȚIÁ, inițiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe. 2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. [Pr.: -ți-a] – Din fr. initier, lat. initiare. Vezi definitia »

OSSÍA s.f. (Muz.; ca indicație de execuție) Variantă admisă. [< it. ossia – sau, adică]. Vezi definitia »

WÍDIA s.f. Carbură de tungsten foarte dură, folosită la armarea pieselor supuse uzurii, în special a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. [Pron. vi-di-a. / < germ. Vidia, cf. wie Diamant – ca diamantul]. Vezi definitia »

definitia pumnului Ëste partea de vorbire ce muta maxilarul dintró parte in alta si raspunde la intrebarea „Mai vrei?” Vezi definitia »

BLASFEMIÁ vb. intr. a rosti o blasfemie, a huli. (< germ. blasphemieren) Vezi definitia »