DOTÁL, -Ă adj. referitor la dotă; prin care se constituie o dotă. (< fr. dotal, lat. dotalis) Vezi definitia »

CARDINÁL, -Ă, cardinali, -e, adj., s. m. I. Adj. Principal, esențial, fundamental. ◊ Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, care ajută la determinarea poziției unui punct de pe glob. Numeral cardinal = numeral care exprimă un număr întreg abstract sau un număr determinat de obiecte, ființe etc. II. S. m. Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de înalții demnitari care alcătuiesc consiliul papei și dintre care se alege noul papă; persoană care poartă acest titlu. ♦ (Adjectival; în sintagma) Roșu cardinal = roșu purpuriu. – Din fr. cardinal, lat. cardinalis. Vezi definitia »

LEZIONÁL, -Ă adj. (Med.) Referitor la leziune. ◊ Maladie lezională = boală provocată de o leziune. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. lésionnel]. Vezi definitia »

PARENTÁL², -Ă adj. 1. referitor la părinți, moștenit de la părinți; ereditar. ♦ (psihan.) complex ~ = complex format în copilărie, în cadrul relațiilor copilului cu părinții. 2. material ~ = strat rezidual sau transportat de roci dezagregate, care constituie cea mai mare parte a solului. (< fr., lat. parental) Vezi definitia »

BIDIRECȚIONAL, -ă, bidirecționali, -le, adj. Capabil să reacționeze sau să funcționeze după două direcții (de regulă, paralele) sau în două sensuri (de regulă, opuse). – Din engl. bidirectional. Vezi definitia »