RELATÍV, -Ă adj. 1. Care se raportă, se referă la... ♦ Pronume (adverb sau adjectiv) relativ = pronume (adverb sau adjectiv) care se raportă la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție relativă (și s.f. ) = propoziție subordonată introdusă prin pronume sau adverbe pronominale relative sau nehotărâte; propoziție atributivă; timp relativ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii. 2. Care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximație. ♦ Valabil între anumite limite, în anumite condiții. ♦ (Fiz.) Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. 3. Care nu există decât în relație cu altceva. // adv. Aproximativ, aproape. [< fr. relatif, it. relativo, lat. relativus]. Vezi definitia »

ENERGOINTENSÍV, -Ă adj. (despre procese tehnologice) care consumă multă energie. (< energo- + intensiv) Vezi definitia »

PURGATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are proprietatea de a curăța tubul digestiv prin defecare. [Cf. fr. purgatif, lat. purgativus]. Vezi definitia »

AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj., s. n. 1. (Afix) care servește la formarea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază. 2. (Cuvânt) care este format cu un augmentativ (1). – Din fr. augmentatif. Vezi definitia »

REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif. Vezi definitia »