ORCHESTRÁȚIE s.f. Faptul, arta de a orchestra; orchestrare. ♦ Modul cum sunt aranjate, îmbinate grupurile de instrumente ale unei orchestre (într-o compoziție muzicală). V. aranjament. [Gen. -iei, var. orhestrație s.f. / < fr. orchestration]. Vezi definitia »

METOPOSCOPÍE s.f. (Rar) Pretinsă metodă de a descoperi viitorul cuiva prin studierea liniilor frunții sau a trăsăturilor feței. [< fr. métoposcopie]. Vezi definitia »

MATURÁȚIE, maturații, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism până la dezvoltarea lor morfologică completă; proces de maturizare; maturare. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă unele substanțe sau sisteme coloide înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare. – Din fr. maturation. Vezi definitia »

RADIOBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază efectele energiei radiante asupra materiei vii. (< fr. radiobiologie) Vezi definitia »

OXIDÁȚIE s. f. oxidare. (< fr. oxydation) Vezi definitia »