KEYNESÍSM s. n. doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând că venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră că statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice. (după fr. keynésianisme) Vezi definitia »

MONOPOLÍSM s. n. Tendință de a organiza economia unei țări pe bază de monopol; sistem de asociere a marilor întreprinderi pentru a forma monopoluri (2). – Monopol + suf. -ism. Vezi definitia »

VERÍSM s. n. Curent literar și muzical (de operă) apărut în Italia la sfârșitul sec. al XIX-lea, care abordează teme realiste (și naturaliste) legate de viața cotidiană și de faptele oamenilor simpli. – Din it. verismo, fr. vérisme. Vezi definitia »

HAȘIȘÍSM s. n. intoxicație acută cu hașiș. (< fr. hachischisme) Vezi definitia »

SOMATOTROPÍSM s. n. (bot.) influența nemijlocită a substratului asupra creșterii organismelor. (< fr. somatotropisme) Vezi definitia »