Definita cuvantului congruență
CONGRUÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină. ♦ (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente. ◊ acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său. 2. acord între subiect și predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu congruență
URINĂ bere la gard, pipi, pișat, pișu. Vezi definitia »
-LÍZĂ2 elem. lizi-. Vezi definitia »
herágră s. f. – Gută la mîini. Ngr. ϰειράγρα, cf. podagră. Sec. XVII, înv. (Murnu 28). Vezi definitia »
CONDROGENÉZĂ s.f. (Biol.) Formare de țesut cartilaginos. [< fr. chondrogenèse, cf. gr. chondros – cartilaj, genesis – formare]. Vezi definitia »
GROGRENĂ s. f. PanglicĂ� textilĂ� pentru întĂ�rituri, finisaje etc., folositĂ� în croitorie. -Din fr. Grosâ��grain Vezi definitia »