IAC s.m. Mamifer rumegător din Tibet mai mic decât bivolul, cu corpul acoperit de păr lung, domesticit și folosit ca animal de povară. [Scris și yak. / < fr. yack < cuv. tibetan]. Vezi definitia »

VINGALÁC s. b. instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken) Vezi definitia »

GĂZDÁC, -Ă, găzdaci, -ce, adj. (Reg.) Bogat, înstărit; chiabur. – Magh. gazdag. Vezi definitia »

acmác, adj. – Începător, novice, fără experiență. < Tc. akmak (‹ arab. ahmaķ), cf. Lokotsch 35. Sec. XVIII, azi înv. Vezi definitia »

ostrác, ostráce, s.n. (reg.) grămadă de hârburi. Vezi definitia »