MAJORÁT s.n. 1. Vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat]. Vezi definitia »

ÎNVIGORÁT, -Ă, învigorați, -te, adj. Înzdrăvenit, întărit. – V. învigora. Vezi definitia »

TORSIONÁT, -Ă, torsionați, -te, adj. (Livr.) Răsucit. [Pr.: -si-o-] – V. torsiona. Vezi definitia »

HIPERCENTRALIZÁT, -Ă adj. centralizat în exces; supercentralizat. (< fr. hypercentralisé) Vezi definitia »

ÎMPIEGÁT, -Ă s. m. și f. v. impiegat. Vezi definitia »