Definita cuvantului conjugare
CONJUGÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) conjuga. ◊ flexiunea verbului. ◊ fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului. 2. îmbinare, unire. 3. mod de înmulțire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameți rezultă zigotul. ◊ împerechere a cromozomilor în cursul meiozei. (< conjuga)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conjugare
vânătoare de vrăjitoare expr. (livr.) urmărire / persecuție în masă; represalii îndreptate împotriva unui grup de persoane, cărora le cad victime și oameni nevinovați. Vezi definitia »
foșnitoare, foșnitori s. f. bancnotă nou-nouță, recent pusă în circulație. Vezi definitia »
RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. – V. rindelui. Vezi definitia »
DEPARAFINÁRE, deparafinări, s. f. Acțiunea de a deparafina și rezultatul ei. – V. deparafina. Vezi definitia »
ELECTROERODÁRE s.f. Prelucrare a metalelor constând în îndepărtarea unui strat din material cu ajutorul descărcărilor electrice prin scântei; electroeroziune. [Et. incertă]. Vezi definitia »