Definita cuvantului conjuncție
CONJÚNCȚIE s. f. 1. parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau cuvinte cu aceeași funcție sintactică. 2. (log.) conectiv („și”) caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și falsă, când cel puțin una dintre componente este falsă. 3. figură de stil care enunță o observație din asocierea unor aspecte de viață contradictorii. 4. poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. (după fr. conjonction, lat. coniunctio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conjuncție
OLEOGRAFÍE s.f. Cromolitografie care reprezintă o pictură în ulei făcută pe o hârtie cu nervuri care imită pânza. [Pron. -le-o-, gen. -iei. / < fr. oléographie]. Vezi definitia »
SERIGRAFÍE s. f. procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase. (< fr. sérigraphie, germ. Serigraphie) Vezi definitia »
HIPERCOLEMÍE s. f. creștere anormală a cantității de pigmenți biliari din serul sangvin. (< fr. hypercholémie) Vezi definitia »
SPALÁȚIE s.f. (Fiz.) Reacție nucleară în care, în urma bombardării cu particule, din nucleul ciocnit se elimină mai mulți nucleoni. [Gen. -iei. / < fr., engl. spallation]. Vezi definitia »
CUADROFONÍE s. f. cvadrifonie. (< fr. quadrophonie) Vezi definitia »