CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor. Vezi definitia »

REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore. Vezi definitia »

CLOR¹ s. n. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, decolorant și dezinfectant. (< fr. chlore) Vezi definitia »

RADIOAMPLIFICATÓR s. n. amplificator radio². (< fr. radio-amplificateur) Vezi definitia »

RAMBLEIATÓR s. m. lucrător minier care execută lucrări de rambleiere. (după fr. remblayeur) Vezi definitia »