Definita cuvantului conotativ
CONOTATÍV, -Ă adj. referitor la conotație; (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; reieșind din experiența personală, din context; figurat. ◊ (despre stil) dominat de conotații. (< fr. connotatif)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conotativ
IMITATÍV, -Ă, imitativi, -e, adj. Care imită (sunete). – Din fr. imitatif, lat. imitativus. Vezi definitia »
Compulsiv adj. – Se folosește termenul compulsiv pentru a descrie persoane sau comportamentul acestora când nu se pot opri din a face ceva greșit, nociv sau inutil. Vezi definitia »
CAPTÍV, -Ă adj. lipsit de libertate; (și s.) prizonier. ♦ balon ~ = balon legat prin cabluri de sol. (< fr. captif, lat. captivus) Vezi definitia »
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif. Vezi definitia »
EVENTÍV adj.n. Verb reflexiv eventiv (și s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [< fr. éventif]. Vezi definitia »