Definita cuvantului conotație
CONOTÁȚIE s. f. 1. (log.) ansamblul caracteristicilor unui obiect; complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. totalitatea sensurilor colaterale ale unui cuvânt care deviază valoarea denotativă. ◊ semnificație. (< fr. connotation)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conotație
dimigoríe (dimigoríi), s. f. – Discurs adresat poporului, chemare. Ngr. δημηγορία (Gáldi 172). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
PULVERIZÁȚIE s. f. pulverizare. (< fr. pulvérisation) Vezi definitia »
PROSCRÍE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). Vezi definitia »
feroșíe s.f. (înv.) ferocitate. Vezi definitia »
TEOFANÍE s. f. (Livr.) Apariție sau manifestare a divinității. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie. Vezi definitia »