CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. cu consistență; vârtos, tare. 2. (despre hrană) substanțial. (< fr. consistant) Vezi definitia »

RECITÁNT, -Ă I. adj. (despre voci, instrumente) care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. II. s. m. solist care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. (< fr. récitant) Vezi definitia »

INSINUÁNT, -Ă, insinuanți, -te, adj. Care (se) insinuează; insinuator. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. insinuant. Vezi definitia »

PROPELÁNT s. m. amestec de combustibil și de oxidant necesar arderii acestuia, la motoarele unei rachete sau ale unui avion la mare înălțime. (< engl. propellant) Vezi definitia »

DIVERGÉNT, -Ă adj. 1. (Despre linii, raze etc.) Care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite. ◊ Lentilă divergentă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele. ♦ (Mat.; despre o serie) Ai cărei termeni nu au o sumă determinată. 2. (Fig.; despre păreri, concepții) Deosebit, în contradicție, contradictoriu. [< fr. divergent]. Vezi definitia »