PERORÁȚIE, perorații, s. f. Parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvântări, rostită de vorbitor pe un ton însuflețit (și emfatic); p. gener. vorbire însuflețită (si emfatică), care caută să convingă. – Din lat. peroratio. Cf. fr. péroraison. Vezi definitia »

MALÁRIE, malarii, s. f. Boală infecțioasă provocată de hematozoarul palustru (transmis prin înțepătura țânțarilor anofeli), caracterizată prin puternice accese de friguri; paludism, friguri (palustre). – Din it. malaria. Cf. fr. malaria, germ. Malaria. Vezi definitia »

EXACERBÁȚIE s. f. exacerbare. (< fr. exacerbation) Vezi definitia »

HEMATOSCOPÍE s. f. examinare a sângelui la microscop. (< fr. hématoscopie) Vezi definitia »

BĂJENĂRÍE s. f. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Din băjenar + suf. -ie. Vezi definitia »