OPORTUNÍSM s.n. 1. Lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea și aplicarea, după împrejurări, a unor păreri și principii potrivite momentului. 2. Curent ideologic și politic în rândurile unor partide ale clasei muncitoare, care promovează ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare, la transformarea revoluționară a societății. [Cf. fr. opportunisme, rus. opportunizm]. Vezi definitia »

PREDETERMINÍSM s.n. (Fil.) Concepție care consideră că actele de voință ale oamenilor, comportarea lor și întreaga desfășurare a evenimentelor istorice sunt de mai înainte determinate de către divinitate. [< fr. prédeterminisme]. Vezi definitia »

ESCAPÍSM s. n. concepție filozofică și etică ce preconizează evadarea din cotidian prin contemplarea „esențelor spirituale”, căutarea unui refugiu în atemporalitate. (< engl. escapisme) Vezi definitia »

NEOPRAGMATÍSM s. n. denumire a pragmatismului contemporan. (< fr. néo-pragmatisme) Vezi definitia »

PROTESTANTÍSM s. n. Denumire generală a confesiunilor religioase creștine care s-au rupt de catolicism prin mișcarea Reformei din sec. XVI. ♦ Totalitatea popoarelor protestante. – Din fr. protestantisme. Vezi definitia »