ÎNCÂNTÁ, încấnt, vb. I. 1. Tranz. A produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji. 2. Tranz. și refl. A (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli. – În + cânta (după fr. enchanter). Vezi definitia »

violenta verbala Vezi definitia »

ispita Vezi definitia »

tuta, om prost si idiot Vezi definitia »

ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta. Vezi definitia »