PREZERVATÍV, -Ă adj. Care prezervă; apărător, preventiv. // s.n. Remediu folosit pentru prevenirea unui rău, a unei boli. ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca anticoncepțional sau pentru prevenirea unei îmbolnăviri prin contact sexual. [< fr. préservatif]. Vezi definitia »

DEDUCTÍV, -Ă adj. care procedează prin deducție; care folosește deducția. (< fr. déductif, lat. deductivus) Vezi definitia »

CAUZATÍV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [Pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif]. Vezi definitia »

REFLEXÍV, -Ă adj. 1. (despre oameni) predispus la reflecție (1); meditativ, gânditor. 2. care se răsfrânge. ♦ diateză ~ă = diateză care arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb ~ = verb la diateza reflexivă; pronume ~ = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea verbului reflexiv. 3. (mat.) relație ~ă = relație pe care un element o poate avea cu el însuși. (< fr. reflexif, lat. reflexivus, germ. reflexiv) Vezi definitia »

INCLUSÍV adv. împreună cu, și cu. ◊ și cel din urmă (dintr-o serie). (< fr. inclusif, lat. inclusivus) Vezi definitia »