Definita cuvantului construcție
CONSTRÚCȚIE s. f. 1. faptul de a construi; construire. ◊ alcătuire, compunere. 2. clădire, lucrare, edificiu. ◊ (pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect executarea clădirilor. 3. ~ i de mașini = ramură a industriei care produce mașini, unelte, instalații, utilaje. 4. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale. ◊ mod de aranjare a cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. (< fr. construction, lat. constructio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu construcție
HIDROARHEOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază felul de viață și cultura popoarelor vechi pe baza descoperirilor făcute prin săpături sub apă. [Gen. -iei. / < fr. hydroarchéologie]. Vezi definitia »
HIPERCHINEZÍE s.f. (Med.) Exagerare a funcționării motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. [Gen. -iei. / < fr. hyperkinésie, cf. gr. hyper – peste, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »
FILANTROPÍE s.f. Caritate, dărnicie, binefacere (făcută în folosul celor săraci). [Gen. -iei. / cf. fr. philanthropie]. Vezi definitia »
CULMINÁȚIE s. f. 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♦ punct de ~ = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. 2. punct culminant. (< fr. culmination) Vezi definitia »
URETROGRAFÍE s.f. Radiografie a uretrei cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. urétrographie, cf. gr. ourethra – uretră, graphein – a scrie]. Vezi definitia »