CARBONÍL s. m. 1. grupare funcțională bivalentă, în moleculele aldehidelor și ale cetonelor. 2. combinație a oxidului de carbon cu alte metale grele. (< fr. carbonyle) Vezi definitia »

ZÂMBÍL, zâmbíluri, s. n. (Var.) Zimbil. (din tc. zembil; cf. ngr. zembíli, bg. zimbil) [și DLRLC] Vezi definitia »

COAGULÁBIL, -Ă adj. capabil de a se coagula. (< fr. coagulable) Vezi definitia »

STABÍL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis. Vezi definitia »

INCONVENÁBIL, -Ă adj. (adesea adv.) Care nu este convenabil. [Cf. fr. inconvenable, inconvenant]. Vezi definitia »